Naivă hibernare
Gata toamna, iată iarna
ce brumează iar poiana,
frunzele ce cad ofrandă
le pun toate într-o ladă.
Vijelii, ninsori, nămeți,
flori de gheață pe pereți,
lemnele trosnesc în plită,
n-a fost iarnă mai cumplită!
Iubita toarce lângă sobă
c-o privire xenofobă,
spre Grivei, plin de scaieți,
ce sosise din nămeți.
Pun o floare la chimir,
ies pe prispă și admir
curtea plină de zăpadă,
azi sunt singur în ogradă.
Ninge, ninge cu fulgi mari,
ninge de cincizeci de ani!
