Nasalis larvatus și cântecul Lebedei negre

Nasalis larvatus și cântecul Lebedei negre
Acest text este un PAMFLET. Orice asemănare cu persoane sau locuri este pur întâmplătoare. (Zău!)
Abstract
Nasalis larvatus maimuța cu trompă ocupă habitate foarte restrânse în apropierea apelor, preponderent în zona Matlacika. Alintate de localnici „Mihaela, dragostea mea”, sunt una din cele mai vechi specii de maimuțe. Masculul își apără grupul, grohăie puternic, își dezgolește dinții şi flutură penisul spre agresori. Face parte din familia Cercopithecidae PCR-eum, ordinul Primates feseneum.
Subspecii: Nasalis larvatus pontus, Nasalis larvatus dezorientalis, Nasalis larvatus veo he-he.
Este protejată prin LEGEA Nr. 69 din 15 iulie 1994 pentru aderarea zonei Matlacika – Perjeliuka la Convenția privind comerțul internațional cu specii dubioase primitive de faună și floră pe cale de dispariție, adoptată la Dersca la 3 martie 1973.
Habitat: Traseiste, le place apa, consumă Mona radler, dușmanul tradițional fiind Scarabeum Sacer, uneori grohăie în cor cu celelalte maimuțe.
V-ați obișnuit deja cu regiunea în care se desfășoară acțiunea! Cadrilaterul Matlacika, Tatarcina, Perjeliuka, Ruina care reprezintă o zonă deosebit de importantă în regiunea Nord – Est a României.
Fiind zonă protejată Area 20-20, are o deosebită importanță în cuantificarea faunei și florei în contextul european și chiar mondial. În acest articol vom face vorbire despre specia Nasalis larvatus (maimuța cântătoare cu trompă). Nasalis larvatus este uşor de recunoscut pentru nasul ei uriaş, testiculele roşii şi abdomenul proeminent. Aceste maimuțe obișnuiesc să trăiască în grupuri formate dintr-un mascul dominant și 6 femele. Masculii sunt foarte agresivi, iși apară grupul din care fac parte, scoțând sunete puternice ca niște grohăituri și aratându-și dinții dezgoliți către agresorii din alte grupări. Considerate de specialiști ca fiind Lebăda neagră a faunei din Zona Matlacika, trăiesc aproape tot timpul în copaci. “Nasalis larvatus face parte din ordinul Primates feseneum, familia Cercopithecidae PCR-eum și este o specie pe cale de dispariție”, ne spune Elvis Popesco Slinus, cercetător la Matlacika University. Specia a fost menționată pentru prima oară de Gaius Plinius Fecundus în anul 23 e.n. la Novum Matlacikum în lucrarea Naturalis Historae in Matlacikum Nasalis larvatus. Prima atestare istorică este datată în perioada Iliciniană remarcată în desenele rupestre găsite în peștera Măi Animalule din partea nordică a peninsulei Matlacika. “Datorită nasului foarte dezvoltat poate mirosi de la distanțe impresionante dușmanul ei cel mai de temut, Scarabeus Sacer. Acest gândac roșcovan urmărește maimuța năsoasă și îi fură excrementele pe care le transformă în biluțe și le distribuie din casă-n casă”, ne spune Gaius Plinius Fecundus.
Stomacul maimuței năsoase se poate dilata, asfel că, atunci când este plin, animalul are aspectul unei ființe aflate la sfârșitul gestației. El este divizat în compartimente cu diverticule complicate, amintind de stomacul mamiferelor rumegătoare. Recent cercetătorii au descoperit că îi place să cânte, mai ales în grupuri restrânse. Datorită acestei abilități este considerată o specie foarte importantă pentru zona nord-europeană Matlacika. Maimuța este considerată “Lebăda neagră a cântului din Tatarcinassos, azi granița dintre regiunea istorică Perjeliuka și Area protejată 20 – 20 Matlacika”, ne spune Veorica Vasilica Kaceluba, doctor veterinar la institutul Matlacika.