Scarabaeus sacer (Scarabeul sfânt) din familia Scarabaeidae în cadrilaterul Tatarcina – Ruina – Perjeliuca – Matlacica

Scarabaeus sacer (Scarabeul sfânt) din familia Scarabaeidae în cadrilaterul Tatarcina – Ruina – Perjeliuca – Matlacica

Scarabaeus sacer (Scarabeul sfânt) din familia Scarabaeidae în cadrilaterul Tatarcina – Ruina – Perjeliuca – Matlacica

Scarabaeus sacer este o specie cu o semnificație importantă în istoria lumii. Cunoscut în Europa, iar mai apoi în România, este răspândit în marea majoritate a estului Europei, cu precădere în Mama Rusie. Prima atestare documentară apare în 1919 în lucrarea Originile Cominternului. Scarabaeus sacer preferă să locuiască în solurile nisipoase, în regiunile cu toaleta în fundul curții (deși fericiți posesori de vilane), uneori au fost văzuți în grajduri, în grupuri restrânse, discutând aprins despre poluarea mondială sau despre tratamentele aplicate fără discernământ habitatului bio degradabil în spațiul Carpato – Danubiano – Pontic.

Au corpul de culoare neagră cu reflexe verde-mat metalizat, o gură mare și un creier mic și se pricep la toate problemele omenirii. Pronotul, care în mod normal ar trebui să fie poziționat în partea dorsală, la specia de care facem vorbire se află pe pielea feței, având rol de protecție contra presiunilor intelectuale și a rușinii. La prima pereche de picioare tarsul lipsește, însă acestea sunt mai puternice și zimțate, capabile să construiască gogoși intelectuale. Se hrănesc cu bălegar, sunt cleptomani, le plac salariile mari și spațiile mici din comunitate. Au mania persecuției și își etalează cu emfază diplome ale unor universități de renume precum Universitatea Ion Iliescu (fostă Ion Dolănescu) sau Academia Ștefan Gheorghiu. Uneori pot apărea lupte pentru gogoașe între gândacul care a fabricat-o și alții mai „leneși”. Gogoașele au diferite dimensiuni, întrecând uneori mărimea insectei. Gogoașele pot fi fabricate în perechi, formându-se cupluri care încep să acumuleze hrană împreună pentru urmași. Mănâncă bălegar şi îşi depun ouăle în el. Unii masculi chiar le oferă femelelor o bucată de dimensiuni considerabile pentru a le atrage. E mare bătaie în lumea gândacilor pentru bălegar proaspăt! Gândacii de bălegar, spune cercetătorul Iulius Martov, au „un sistem vizual de navigaţie eficient care poate funcţiona chiar şi în cele mai slabe condiţii de luminozitate în pofida inteligenţei limitate”. În ciuda faptului că au creierele mici, gândacii de bălegar sunt navigatori excelenţi, capabili să meargă în linie dreaptă pe măsură ce împing bilele de bălegar. Un nou studiu arată că abilităţile acestor insecte depăşesc şi cele mai optimiste aşteptări. La fel ca marinarii din antichitate, gândacii de bălegar folosesc cerul înstelat şi strălucirea Căii Lactee (vizibilă de la Matlacica) pentru a-şi găsi drumul. Lev Davidovici Troțki, un biolog de la Universitatea Léiba din Rusia şi totodată coordonatorul studiului afirmă că „gândacul de bălegar devine astfel prima insectă despre care aflăm că poate folosi stelele pentru navigaţie”, în special cele roșii. Mai mult decât atât, cercetătoarea română Ana Pauker susține că “partea dorsală a ochilor gândacilor de bălegar sunt specializaţi pentru a analiza direcţia polarizării banilor publici”.

În cadrilaterul Tatarcina – Ruina – Perjeliuca – Matlacica, Scarabaeus sacer a fost văzut mergând în linie dreaptă, în grupuri mici, fără femele, împingând biluțe de bălegar din casă-n casă.  În unele case în care se ascultă la radio Matlacica Liberă s-au auzit șoapte cu Puie Monta.  “Este o dovadă clară a faptului că Scarabeus bălegarus are o memorie de scurtă durată și din acest motiv folosește aceeași tehnică de manipulare prin dezinformare ca într-o buclă temporală ” a spus cercetătorul de la Boston Dynamics, Gheorghiță Vișinescu.

Acest articol este un pamflet și trebuie tratat ca atare!

Join the discussion

Florin Gușul

Please note

This is a widgetized sidebar area and you can place any widget here, as you would with the classic WordPress sidebar.